Casă de copii – o lume într-o altă lume

Un strop de ploaie se prelinge încet pe geam,
Cineva departe nu are în al sufletului hram
Blîndeţea mamei şi aroma ghiocelului fragil,
O soră, un frate, o casă în gândul lui senil.
O privire de copil prin geam în depărtare,
Cu speranţa că poate va vedea în zare,
Chipul mamei, cum se apropie de el încet,
Să-l mîngîie uşor, sărutîndu-l pe creştet.
Lacrimi amare de copil – greşeli de neiertat,
Un copil de către mamă nu poate fi uitat,
Aşteptarea-i prea lungă, nu-i de ajuns o viaţă!
O inima topită – într-un castel de gheaţă.
Casă de copii – o lume într-o altă lume,
Prea multe, prea puţine un copil ar spune,
Aerul umed şi rece umple plămînii lui slăbiţi,
Cum e să fii un sclav al aşteptării, stiţi?
Doamne, smerită-ţi cer, dacă ar fi să vrei,
Jumătate din destinul meu să iei,
S-o dai unui copil abandonat şi chinuit,
Care priveşte-n viitor confuz şi amărît.
Iubire de la mine pentru el poţi lua,
Şi sănătate pentru el îţi dau dacă ai vrea,
Copilul este sfînt, oricît nu ar greşi,
Merită-un început pentru a putea trăi.
http://arietapoezis.wordpress.com/