Singuri în Moldova: copiii, tinerii şi vârstnicii.
Italia, Rusia, Spania, Portugalia, Grecia, Franţa, Israel sauIrlanda sunt ţări care conturează o geografie sentimentală pentru mulți dintre copiii şi adolescenţii din Moldova.
Serioja are 13 ani, este vecinul nostru de la scara întâi şi a arborat la balcon, atunci când a fost Ziua Tricolorului, drapelul Italiei. Acolo munceşte mama lui de mai mulţi ani.Italia, Rusia, Spania, Portugalia, Grecia, Franţa, Israel sau Irlanda sunt ţări care conturează o geografie sentimentală pentru mulți dintre copiii şi adolescenţii din Moldova.
Împreună cu această geografie sentimentală, istoria dramatică a emoţiilor şi situaţiilor de viaţă, sentimentelor şi resentimentelor, trăirilor şi retrăirilor copiilor şi bătrânilor afectaţi de migraţie se regăseşte acum într-un recent studiu, realizat în Moldova, „Necesităţile specifice ale copiilor şi vârstnicilor lăsaţi fără îngrijirea membrilor de familie plecaţi la muncă peste hotare”. Cercetarea este produsul mai multor oameni, instituţii şi agenţii şi, mărturisesc, sunt onorat că am fost asociat, în calitate de redactor de text, la acest efort comun.
Mărturiile incluse în acest studiu sunt partea care m-a emoționat cel mai mult.
„Când a plecat, la început ne-a amăgit, spunând că stă în Chişinău, are ceva de lucru. Apoi am înţeles că e în Italia. M-am simţit părăsită, de parcă am pierdut un prieten, un ajutor, un sprijin”, își amintește un copil despre despărțire. „Nepoţelul meu avea vârsta de doi ani de zile când mama lui s-a dus în Italia. El încă nu putea vorbi, dar tot timpul ofta”, își amintește o bunică. „Copilul vine cu exerciţiul, bunica nu l-a putut ajuta, sună părintele din Italia, vă rog, lămuriţi-mi, însă cât poţi să-i lămureşti la telefon”, zice o profesoară. „Anul acesta numai trei părinţi au sunat, unul din Rusia, unul din Italia şi unul tot din Italia, câte o dată numai”, face statistica o altă profesoară. „Îngrijeşte de bătrâni în Italia, da de mama şi de tata nu are cine îngriji, iată cum este, asta e culmea deja pentru noi!”, exclamă un vârstnic. Și acestea sunt doar câteva dintre mărturiile asociate, în geografia noastră sentimentală, cu Italia.
Dar mai există Rusia, Spania, Portugalia, Grecia, Franţa, Israel sau Irlanda.
Maria, de 61 ani, unul dintre mulții protagoniști ai studiului, creşte doi nepoţi, o fată de 12 ani şi un băiat de 11 ani de la vârsta la care aceştia aveau doi şi, respectiv, un an. Acum ea nu ştie nimic despre fiica dispărută în anul 2004: „Nu a mai ajuns acasă. Noi tot am sunat… fetele celea au dat la poliţie, am dat şi la emisiunea „Jdi menea”. Feciorul plecat în Rusia a dat la Interpol, dar fără rezultat”. „A te despărţi de copil este o durere sufletească şi trupească, crede unul dintre vârstnici, şi mă culc pe pernă cu capul, dar mintea este în America, Portugalia şi Spania”. Acest bărbat în etate ar putea arbora, acasă, de Ziua Tricolorului, trei drapele – sunt ţările în care copiii lui au plecat să muncească şi să vizeze cu toţii doar o singură ţară.
Alte informaţii relevante aici.
http://blog.urmata.eu/2011/07/
Nessun commento:
Posta un commento